| 1.
|
INSTRU'I, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostasii în vederea însusirii teoriei si practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). - Din fr. instruire, lat. instruere.
Sursă
: DEX'98
(15012)
- valeriu |
| |
| 2.
|
INSTRU'I vb. 1. a învăţa, (rar) a scoli, (înv.) a certa, a mustrui, a mustrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 2. v. culturaliza. 3. v. studia. 4. a citi, a se cultiva. (Se ~ sistematic.) 5. a (se) iniţia, a (se) învăţa. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 6. v. pregăti. 7. (MIL.) (înv.) a smotri. (A ~ ostasii.) 8. v. an-cheta. Sursă
: Sinonime
( 187968)
- siveco |
| |
| 3.
|
instru'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. instrui'esc, imperf. 3 sg. instrui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. instrui'ască
Sursă
: DOR
(253722)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE INSTRU//'I mă ~i'esc intranz. A-si îmbogăţi cunostinţele si/sau experienţa; a se cultiva. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere
Sursă
: NODEX
(338892)
- siveco |
| |
| 5.
|
A INSTRU//'I ~i'esc tranz. 1) (persoane) A pune în posesia unor cunostinţe noi; a face să capete cunostinţe si/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învăţa; a cultiva; a pregăti; a prepara. 2) (militari) A pregăti după un program special în vederea însusirii teoriei si practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta în prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere
Sursă
: NODEX
(338891)
- siveco |
| |
|
|